După o statistică oficială, preluată de Agenda forestieră din 1930, 90% din pădurile de pe teritoriul Basarabiei erau păduri ale Statului, iar 10% constituiau păduri particulare cu administraţie proprie. În raport cu această statistică oficială, în urma lucrărilor din campania de teren, a documentelor existente, s-a apreciat că o parte a pădurilor din teritoriul actual al ÎS Edineț au fost în proprietatea statului, iar restul fiind păduri particulare cu administraţie proprie deţinute, în general, de mănăstiri, comune şi rar de persoane particulare. Preocupări practice privind amenajarea pădurilor dintre Prut şi Nistru, potrivit datelor din arhivă, datează încă din 1861, când s-a întocmit primul amenajament de către comisiile topometrice ale Marelui stat major al Imperiului Rus. Până în 1918 amenajamentele se întocmeau de către echipe speciale de amenajişti taxatori după normele elaborate de către o comisie permanentă de pe lângă Departamentul pădurilor din Petrograd.
În pădurile de atunci se aplicau exclusiv tăierile în crâng simplu practicate în benzi alterne cu ciclu de 20-40 ani şi numai în anumite cazuri se aplica tratamentul tăierilor succesive cu ciclul de 80-100 ani. În perioada primului război mondial suprafeţe imense de păduri au fost tăiate şi defrişate. Majoritatea proprietarilor particulari urmăreau să obţină un maxim profit din păduri, fără a se preocupa de conservarea şi mai ales ameliorarea lor. Imense suprafeţe au fost exploatate, pe care apoi le-au parcelat vânzându-le la săteni, pentru ca aceştia să le defrişeze imediat în vederea obţinerii terenurilor de cultură, fâneţe, poieni. Pentru perioada aceasta nu au mai fost respectate amenajamentele silvice din cauza condiţiilor specifice războiului. În anul 1921 administraţia pădurilor se realiza de către Administraţia Casei Pădurilor prin Direcţia Regională II Chişinău cu 14 ocoale silvice, printre care Danul și Soroca.
Făcând abstracţie de pădurea Statului, toate pădurile erau gospodărite în crâng cu rezerve şi începuse să se aplice regimul codru. Începând cu anul 1923, prevederile Codului Silvic din 1910 a României s-a extins şi asupra pădurilor din Basarabia. În anii 1928-1933 pădurile au fost amenajate de administraţia română prin organele de amenajare. Au fost întocmite studii sumare care prevedeau numai organizarea şi exploatarea pădurilor. În anul 1935 acestea au fost refăcute, fiind întocmite amenajamente complete. În anul 1938 Direcţia regimului silvic din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor a pregătit proiectul unui nou cod silvic. În proiect se precizează că amenajamentul silvic şi revizuirea sunt întocmite de către inginerii amenajişti ai Corpului Tehnic Silvic Român. Amenajamentele silvice se elaborau pentru păduri după situaţia lor juridică, indiferent dacă aparţin unuia sau mai multor proprietari. Toate pădurile persoanelor de interes public sau privat, inclusiv cele obşteşti urmau să se administreze din punct de vedere tehnic silvic de către stat, în cazurile în care nu aveau administraţia silvică proprie.Urmează apoi perioada de după 1940, perioada sovietică. La începutul anului 1941, în urma reorganizării au fost constituite 25 de gospodării silvice, fără ocoale silvice. Din acestea făcea parte şi Gospodăria Silvică Lipnic, care gospodărea pădurile din teritoriul actualei entități silvice. Până la sfârşitul anului 1944 şi-au restituit activitatea toate cele 25 de gospodării silvice administrate de Direcţia Moldovenească de protecţie a pădurilor şi împădurire supusă structurii guvernamentale a Uniunii Sovietice, care în 1947 a fost reorganizată în Ministerul Agriculturii şi Aprovizionării în componenţa căruia se constituie Direcţia principală a gospodăriei silvice şi protecţie forestieră. Din România în anul 1945 au fost aduse o parte din documentele tehnice din domeniul silviculturii. În anii 1946-47 pădurile Moldovei au fost amenajate într-un sistem unitar de către specialiştii Institutului din Lvov (Ucraina). În anii 1948-1950 au fost amenajate şi pădurile sovhozurilor şi colhozurilor. Au urmat apoi reamenajările din 1957-58, 1964-65, 1975 şi 1985 executate de către Institutul de proiectări silvice „Lesproect" din Kiev. Până în anul 1965, pădurile se gospodăreau în vederea asigurării permanenţei recoltelor de masă lemnoasă (lemn gros şi foarte gros pentru gater, mobilă şi alte mobilizări). Necesitatea de lemn de mici dimensiuni şi mijlociu erau asigurate prin lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor. Nu erau neglijate nici sortimentele secundare de lemn de foc pentru populaţie. Nu se punea problema unei gospodăriri diferenţiate a pădurilor. Începând cu anul 1965 pădurile se gospodăreau în cadrul a două grupe funcţionale: păduri cu funcţii de protecţie şi păduri cu funcţii de producţie. Deşi există această împărţire pentru principalele grupe de specii, vârstele exploatabilităţii nu erau diferenţiate. După 1965 s-a reluat problema pădurilor de protecţie într-o nouă perspectivă şi s-a ajuns la necesitatea unei gospodăriri diferenţiate a pădurilor, sporindu-se suprafaţa pădurilor cu funcţii de protecţie.După recomandările studiului general de amenajament din 1985 pădurile cu funcţii speciale de protecţie şi cele care îndeplineau preponderent funcţii sanitar-igienice şi asanare, cu excepţia pădurilor din zona verde a localităţilor, erau excluse de la reglementarea procesului de producţie. Erau admise numai lucrări de îngrijire şi tăieri de igienă. Totuşi, în aceste păduri, cu excepţia celor cu funcţii speciale, se recomandau tăieri de regenerare, numai în arboretele care şi-au pierdut capacitatea de protecţie. Înființarea unor instituții de gestionare și gospodărire a fondului forestier din raza de activitate a actualei entități silvice, după cum s-a menționat anterior, datează începând cu anii 20' ai secolului trecut. Conform informației din amenajamentele anterioare, în anul 1961, prin Hotărârea Sovietului Miniştrilor al R.S.S.M. nr. 35 din 15.02.1961, în baza pădurilor Gospodăriilor silvice Briceni, Ocniţa şi o parte din pădurile Gospodăriei Silvice Soroca a fost formată Gospodăria Silvică Edineţ, având în structura sa 5 ocoale silvice: Lipcani, Briceni, Edineţ, Lipnic (mai târziu OS Ocniţa) și Otaci. Puţin mai târziu, prin ordinul nr. 77 al Direcţiei principale a gospodăriei silvice şi protecţie forestieră din 04.09.1961 a fost organizat al şaselea Ocol Silvic - Târnova (în baza pădurilor OS Iarova al Gospodăriei Silvice Soroca), care în anul 1965 a fost redenumit în OS Donduşeni. Apoi, în anul 1977, conform ordinului Ministerul silvic nr. 45 din 12 aprilie 1977, a fost înființată Asociația de producție silvică Edineț amplasată în teritoriul raioanelor Briceni, Ocnița, Edineț, Dondușeni, Râșcani, Drochia, Glodeni, Fălești și Lazovsc cu o suprafață totală de 50815 ha din care făceau parte gospodăriile silvice Edineț, Bălți și Glodeni. Conform Codului Silvic intrat în vigoare în iunie 1996, pădurile Republicii Moldova sunt gospodărite în totalitate în grupa I funcţională, îndeplinind cu prioritate funcţii de protecţie a mediului înconjurător, încadrate pe grupe funcţionale. În anii 90' Guvernul Republicii Moldova adoptă mai multe legi şi hotărâri care se referă la administrarea şi gospodărirea fondului forestier, evidenţiate şi în amenajamentul actual. Începând cu anul 1992 lucrările de amenajare a fondului forestier au fost executate de specialiştii din România şi de colectivul de specialişti amenajişti format în cadrul Centrului de amenajări silvice din Chişinău. După 1995 lucrările de amenajare sunt efectuate integral de inginerii amenajişti ai Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice din Chişinău. Prima reamenajare a suprafeţei fondului forestier al ÎS Edineț conform sistemului românesc de amenajare a pădurilor s-a executat în anul 1994, după 13 ani de aplicare a amenajamentului 1985, după care a urmat a doua reamenajare din anul 2004. După mai multe reorganizări a întreprinderii silvice și a ocoalelor silvice, conform lucrărilor de amenajare 2004, în componenţa întreprinderii silvice intrau ocoalele silvice Lipcani, Briceni, Ocnița, Dondușeni, Edineț și Otaci, care au fost păstrate ca amplasament şi denumire inclusiv la amenajarea 2015, cu excepția denumirii OS Edineț, căruia conform ordinului Agenției ,,Moldsilva" nr. 337 din 30.11.2015, îi este conferită denumirea ,,Filimon CARCEA" începând cu data de 1 ianuarie 2016. După 23 de ani de aplicare a lucrărilor de amenajare a pădurilor în fondul forestier național al Republicii Moldova conform sistemului românesc, racordat la standardele europene, completat cu baza normativă autohtonă, de acumulare a experienței teoretice și practice de domeniu, de dezvoltare a patrimoniului și capitalului instituțional, creștere și perfecționare a resurselor umane proprii, astăzi, activitatea de amenajare a pădurilor se situează în fața unei noi provocări, unui nou ciclu al lucrărilor cu o durată de 10 ani. În cadrul fondului forestier al ÎS Edineț, anul 2015 pune începutul ciclului III al lucrărilor de reamenajare a pădurilor Moldovei. La asemenea etapă se solicită o analiză profundă a celor derulate și acumulate, dar și trasarea unor noi sarcini de perfecțiune. Astfel, întreaga perioadă de aplicare (1992-2014) s-a remarcat ca o etapă continuă de concentrare, înmagazinare și sinteză a tutoror cunoștințelor obținute în practica lucrărilor de amenajare a pădurilor în spațiul forestier autohton, de îmbinare și adaptare a moștenirii de domeniu cu un sistem nou, necontenit în dezvoltare și progres, deși pe alocuri cu pași mici. La amenajarea anterioară (2004), ce a urmat după 10 ani de implementare a amenajamentului 1995, denumirea ocoalelor silvice se păstrează cu suprafața următoare: OS Lipcani - 3398,6 ha, OS Briceni - 4192,1 ha, OS Ocnița - 4858,1 ha, OS Dondușeni - 4110,0 ha, OS Edineț - 5780,8 ha, OS Otaci - 2540,3 ha, în total ÎS Edineț - 24879,9 ha. Deci, suprafața entității silvice s-a micșorat față de anul 1995 cu 1526,9 ha datorită mișcărilor de suprafață. Studiul general pe întreprindere silvică la amenajarea precedentă nu a fost elaborat. După o aplicare de 11 ani a amenajamentului 2005, în anul 2015 fondul forestier al ÎS Edineț este reamenajat, cu păstrarea aproape integral a fondului forestier anterior, excepție făcând unele terenuri cedate sau primite în fond forestier. Suprafața pe ocoale silvice a constituit: I-Lipcani - 3398,6 ha (14% din suprafața totală a entității silvice), II-OS Briceni - 4229,5 ha (17%), III-OS Ocnița - 4838,7 ha (19%), IV-OS Dondușeni - 3547,0 ha (14%), V-OS „Filimon CARCEA" - 5784,0 ha (24%) și VI-OS Otaci - 3108,0 ha (12%). Astfel, suprafața totală a entității silvice stabilită în urma lucrărilor de reamenajare 2015 a constituit 24905,8 ha sau cu 25,9 ha mai mult decât la amenajarea 2004 (24879,9 ha). Fondul forestier gestionat de ÎS Edineț este amplasat în limitele teritorial-administrative ale raioanelor: Briceni - 7765,9 ha (31%), Dondușeni - 3792,4 ha (15%), Drochia - 558,0 ha (2%), Edineț - 6205,9 ha (25%) și Ocnița - 6583,6 ha (27%). Amenajarea 2015 a atribuit următoarele numere ocoalelor silvice în cadrul întreprinderii silvice în sistemul lucrărilor de amenajare: OS Lipcani - I, OS Briceni - II, OS Ocnița - III, OS Dondușeni - IV, OS „Filimon CARCEA" - V și OS Otaci - VI. Denumirea ocoalelor silvice la amenajarea 2015 a fost menţinută, cu excepția OS Edineț.
În baza ordinului Agenției ,,Moldsilva" nr. 337 din 30.11.2015, Ocolului silvic Edineț îi este conferită denumirea ,,Filimon CARCEA" începând cu data 1 ianuarie 2016. În perioada revizuită de implementare a amenajamentelor elaborate de ICAS Chişinău în anul 2005 pentru ocoalele silvice, au avut loc modificări în suprafaţa fondului forestier al ocoalelor silvice administrate de ÎS Edineț datorită mişcărilor de suprafaţă, intrări-ieşiri în baza Hotărârilor de Guvern şi ordinelor Agenţiei „Moldsilva". Situaţia acestor mişcări de suprafaţă detaliat pe ocoale silvice este prezentată în subcapitolul 2.5. „Suprafaţa fondului forestier" a amenajamentelor silvice, cât şi centralizat pe întreprindere silvică în subcapitolul 2.4., cu aceeaşi denumire a prezentului studiu general.Limitele fondului forestier au fost în principiu menţinute, modificându-se doar numai acolo unde nu urmăreau detalii evidente şi stabile de teren. Atât limitele întreprinderii silvice cât şi a ocoalelor silvice, au fost materializate în teren, acolo unde pădurea atinge aceste limite cu vopsea roşie, prin semne convenţionale utilizate în acest scop (prin semnul "H" pentru întreprindere silvică şi două benzi paralele "II" pentru ocoalele silvice).
